MANASTIREA PRISLOP
Manastirea Prislop este sitiuata intr-una din regiunile cele mai pitoresti din tara noastra. De la Hateg spre miazazi se deschide minunata depresiune a Hategului, sau « Tara Hategului » leaganul poporului roman. Asezata intr-o poiana, la altitudine de 640 m si la o distanta de aproximativ 13 km de Hateg, Manastirea Prislop este inconjurata de dealuri care coboara in pante domoale pana aproape de monument. De aproape sapte secole, ea reprezinta unul din cele mai importante asezaminte religioase ortodoxe din Transilvania. A fost ridicata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea de Parintele Nicodim, ulterior anctificat, considerat astazi drept reorganizatorul si indrumatorul monahismului romanesc la inceputul Evului Mediu. El a venit din Tara Romaneasca unde ctitorise manastirile Tismana si Vodita.
 |
 |
Al doilea ctitor al manastirii a fost Domnita Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Basarab, refugiata in Transilvania dupa moartea tatalui sau. Se spune ca Domnita Zamfira era foarte bolnava cand a venit la Prislop si s-a vindecat band apa din izvorul cu puteri tamaduitoare din curtea manastirii. Avutul cel mai de pret al manastirii este icoana Maicii Domnului facatoare de minuni, daruita tot de domnita Zamfira in 1580, cand s-a incheiat reconstruirea bisericii.
Licentiat in teologie si absolvent al Academiei de Arte Frumoase din Bucuresti, Arsenie Boca este considerat al treilea ctitor al manastirii pentru ca, timp de 41 de ani cat a fost staret si, apoi, duhovnic al manastirii, a reorganizat-o, a reconstruit-o si a pictat-o, dandu-i stralucirea de astazi. In afara de rorul covarsitor pe care l-a avut prin inzestrarea harica a duhovniciei, parintele Arsenie Boca a conceput si indrumat toate lucrarile de constructie si infrumusetare a Manastirii Prislop, intre anii 1948-1988, unele dintre acestea fiind chiar infaptuite personal.
BISERICA DIN DENSUŞ
In satul Densus (10 km vest de orasul Hateg), in apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei romane - Colonia Ulpia Traiana Augusta Sarmizegetusa, se gaseste Biserica Densus. Acest ciudat edificiu al Tarii Hategului a fost obiectul multor controverse iscate intre diferiti oameni de stiinta, dornici de a-i stabili originea. Unii au considerat ca la inceput biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; altii vorbeau de un fost templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga plaseaza construirea monumentului in secolul al XVI-lea, iar istoricul de arta Vataseanu, in ultimul sfert al secolului al XIII-lea.
 |
 |
Biserica are o lungime de 30 de metri, latimea de 8 metri, inaltimea de 18 metri si un spatiu interior de 15 metri patrati. Zidurile au fost construite din caramizi cu inscriptii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, blocuri, marmura, coloane si statui luate din Ulpia Traiana. Pronaosul, in forma de L, este descoperit, strajuit de patru stalpi grosi, imbracati in pietre funerare. De asemenea, Masa Altarului este realizata tot dintr-o piatra funerara de pe care au fost sterse literele.
Pentru a ajunge la Biserica din Densus se merge cu masina in afara orasului Hateg circa 10 kilometri, iar in centrul satului Totesti se vireaza dreapta.
ULPIA TRAIANA SARMIZEGETUSA
In comuna Sarmisegetusa, in partea de sud-vest a depresiunii Hateg, se afla ruinele capitalei Daciei Romane, numita si Ulpia Traiana Sarmisegetusa, fondata de guvernatorul Terentius Scaurianus între anii 108 - 110. Timp de doua secole acesta a fost centrul politico-administrativ al provinciei Dacia.
Sediile guvernatorului, al administratiei, al aparatului fiscal, al centrelor militar, economic si religios isi aveau locul dupa zidurile cetatii. În timpul domniei împaratului Hadrian (117-138), Sarmizegetusa a fost denumita Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, iar mai apoi, în perioada 222-235 i s-a adaugat epitetul de metropolis.
Oraşul a cunoscut o intensă şi permanentă dezvoltare urbană fiind centru politic, economic, militar, religios şi administrativ al Daciei şi sediul pentru "Concilium provinciatum Daciarum trium" (Adunare provincială reprezentativă, creată o dată cu instituirea guvernării unice a celor trei Dacii în timpul lui Alexandru Sever).
